Cele 15 cele mai bune poezii ale lui Gustavo Adolfo Bécquer (cu explicații)
Poezia lui Gustavo Adolfo Bécquer a fost recunoscută ca fiind una dintre cele mai reprezentative din literatura hispanică. Se caracterizează prin scurte rime de ton intim, iar conținutul prin contradicții și teme care merg de la vis, de la rațiune la femeie, la popular și la aristocrație.
În acest articol vom vedea câteva dintre cele mai bune poezii ale lui Gustavo Adolfo Bécquer , unul dintre cei mai importanți poeți spanioli.
- Articol relevant: "23 poezii Pablo Neruda care vă vor fascina"
15 poezii de Gustavo Adolfo Bécquer
Gustavo Adolfo Bécquer sa născut în Sevilia în 1836 și a murit în același oraș, la 34 de ani, în 1870, din cauza tuberculozei. Opera sa postumă, situată în romantism, a devenit una dintre cele mai reprezentative din literatura spaniolă. De asemenea, influența acestui poet a depășit limitele literaturii pentru a fi plasat și în pictura, deoarece el a fost un excelent editor de proiect, care a fost recuperat de criticul artistic ulterior.
Cea mai recunoscută lucrare este Rime și legende care este o compilație de poeme și povești. În prezent, acesta din urmă este considerat unul dintre lucrările clasice și convingătoare din literatura hispanică. Vom vedea mai jos câteva dintre cele mai populare rime ale lui Gustavo Adolfo Bécquer.
1. Rima I
Știu un imn gigantic și ciudat care anunță în noaptea sufletului o aurora și aceste pagini sunt din cadența asta a imnului că aerul se dilată în umbră. Aș dori să o scriu, despre omul care se lupta cu limba rebelă, cu cuvinte care erau atât suspinuri, cât și râsete, culori și note. Dar, în zadar, este de a lupta; că nu există nici o figură capabilă să-l închidă, și doar oh frumos! dacă, având mâinile mele în a voastră, aș putea, la urechea mea, să vă cant singur.
Mai multe versete care reflectă limitele limbajului pentru a exprima sentimentele.
2. Rima II
Am privit în gaurile adânci ale pământului și cerului și am văzut sfârșitul fie cu ochii mei, fie cu gândurile mele. Dar oh! dintr-o inimă am ajuns în abis și am plecat pentru o clipă, iar sufletul meu și ochii mei au fost deranjați: Atât de profund a fost și atât de negru!
O comparație între lumea cunoașterii și cea a emoțiilor .
3. Rima III
În cheia arcadei cu certitudine, a cărei pietre era înroșită, lucrarea de daltă dăunătoare se odihnea în golful gotic. Plinul coifului de granit, iedera care atârna în jurul valorii de umbra scutului în care o mână avea o inimă. Ca să-l contemplăm în piața pustie amândoi am oprit. Și, mi-a spus el, este emblema perfectă a iubirii mele constante. E adevărat ce mi-a spus atunci: adevărat că inima o va purta în mână ... oriunde ... dar nu în piept.
Versete despre incapacitatea de a se conecta cu realitatea.
4. Rima VII
Din camera de zi în colțul întunecat, de la proprietarul său, probabil uitat, tăcut și acoperit cu praf, harpa era vizibilă. Cât de multă notă el a dormit pe corzile sale, cum pasărea doarme pe ramuri, așteptând mâna de zăpadă care știe cum să-i smulgă! M-am gândit; De câte ori domnișorul doarme în adâncul sufletului, și o voce ca Lazăr îl așteaptă să spună: "Ridică-te și umblă!"
Un singur obiect poate inspira rimele ca fiind inspirate ca acestea.
5. Rima IX
Sărută aura încearcă încet ușor valurile care se joacă valuri; soarele sărută norul în vest și purpuriu și auriu îl nuancează; flacăra din jurul trunchiului ars pentru a săruta o altă aruncătoare de flacără; și chiar salcia, înclinată la greutatea sa, la râul care o sărută, revine un sărut.
Exemplu de descriere a scenei atribuind personaje umane diferite elemente neînsuflețite .
6. Rhyme X
Atomii invizibili ai aerului din jurul lui bâzâie și devin inflamați; cerul se dizolvă în raze de aur; pământul tremură în bucurie; Am auzit plutitor în valuri de zvon de armonie de sărutări și de bătăi de aripi; pleoapele mele ... Ce se întâmplă? - E dragostea care se întâmplă!
Mai multe senzații legate de modul în care Gustavo Adolfo Bécquer trăiește dragostea .
7. Rima XIV
Uneori o întâlnesc cu ea în jurul lumii și ea trece prin mine și ea zâmbește și eu spun: Cum poate să râdă? Apoi apare o altă măști de durere pe buza mea și apoi mă gândesc: "Ea râde, așa cum râd.
Aceasta este una dintre poemele lui Gustavo Adolfo Bécquer, care se bazează pe simplitatea unei singure anecdote.
8. Rima XVI
Când mi-au spus că am simțit răceala unei lame de oțel în curaj, m-am aplecat pe perete și, pentru o clipă, conștiința mea a pierdut de unde eram. Noaptea a căzut în duhul meu în furie și în milă sufletul a fost inundat și apoi am înțeles de ce plânge! Și apoi am înțeles de ce este ucis! Norul de durere a trecut ... cu regret am reusit sa sparg cuvinte scurte ... Cine mi-a dat vestea ... Un prieten credincios ... Mi-a facut o mare favoare ...I-am mulțumit.
La sosirea unei știri fatale.
9. Rima XXI
Ce este poezia? Spui tu când stai în elevul meu elevul tău albastru. Ce poezie te-ai întrebat? Poezie ... tu ești.
Una dintre cele mai faimoase și memorabile poeme ale lui Gustavo Adolfo Bécquer.
10. Rima XXIII
Pentru o privire, o lume, un zâmbet, un cer, un sărut ... Nu știu ce ți-am dat pentru un sărut.
Pasiunea este una dintre temele recurente al acestui artist.
11. Rima XXX
A fost o lacrimă în ochii lui și ... buza mea o frază de iertare; mândru a vorbit și a șters un plâns, iar expresia pe buza mea a expirat. Mă duc pe o cale, pe cealaltă; dar când ne gândim la dragostea noastră reciprocă, încă mai spun: De ce m-am oprit în acea zi? Și ea va spune: De ce nu am plâns? Este o chestiune de cuvinte și totuși nici tu, nici eu, după trecut, nu vom fi de acord cu cine este vina. Este păcat că dragostea unui dicționar nu are unde să găsească când mândria este pur și simplu mândrie și când este demnitate!
Despre o destrămare a dragostei.
- Poate că te interesează: "Cele 5 probleme ale rupturilor de dragoste și cum să le rezolvi"
12. Rima XXXVIII
Ofrații sunt aer și merg în aer. Lacrimile sunt apă și se duc la mare. Spune-mi, femeie, când dragostea este uitată, știi unde se duce?
Despre veridicitatea iubirilor trecute.
13. Rima L
Ceea ce sălbaticul care, cu mâna stângăcioasă, face un trunchi la capriciu un zeu și apoi, înainte de a-și croi locul de muncă, așa am făcut și noi. Am dat forme reale unei fantome, din mintea inventivă ridicolă și am făcut idolul deja, am sacrificat pe altarul nostru dragostea noastră.
O altă poezie dedicată durerii de cap care a scris acest poet de-a lungul vieții sale.
14. Rima LII
Valuri uriașe care vă sparg blestemat pe plajele pustii și îndepărtate, înfășurate între foaia de spumă, luați-mă cu tine! Uraganul se înfurie, care smulg din pădurea înaltă frunzele uscate, trase în vârtejul orb, ia-mă cu tine! Nori de furtună care rupe raza și în foc oriunde frontierele detașate, smulse în ceață întunecată, mă iau cu tine! Duceți-mă pentru milă spre locul unde se află vertijul cu motivul pentru care am început să memorez. Pentru milă! Mi-e teamă să rămân numai cu durerea mea!
Despre vertijul care produce singurătatea în anumite circumstanțe.
15. Rima XVI
Dacă, atunci când rotiți clopotele albastre ale balconului dvs., credeți că suspinul trece prin vântul murmurător, știi asta ascuns printre frunzele verzi pe care le suspin.
Dacă, când te deranjează la spate, aude vagi zvonuri, crezi că numele tău te-a chemat o voce îndepărtată, știi că te sun din umbrele care te înconjoară.
Dacă inima ta se îngrozește în noaptea înaltă, când simți o respirație aprinsă pe buze, știți că, deși invizibil lângă tine, respir.
Despre amintirile care ar putea veni să ne bântuie.
